luni, 30 august 2010

nevoile fundamentale medicina

NEVOILE FUNDAMENTALE
VIRGINIA HENDERSON


Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea a 14 nevoi fundamentale. Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este ţelul profesiei de asistentă medicală. După Virginia Henderson nevoia fundamentala. este o necesitate vitală, esentială fiinţei umane pentru asigurarea stării de bine din punct de vedere fizic şi mintal.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
1.                  a respira;
2.                  a se alimenta şi hidrata;
3.                  a elimina;
4.                  a se mişca, a păstra o bună postură;
5.                  a dormi, a se odihni;
6.                  a se îmbrăca şi dezbrăca;
7.                  a-şi menţine temperatura corpului în limite normale;
8.                  a fi curat, a-şi proteja tegumentele;
9.                  a evita pericolele;
10.              a comunica;
11.              a acţiona după credinţele sale şi valorile sale;
12.              a se realiza;
13.              a se recreea;
14.              a învăţa.

Scurtă prezentare a nevoilor

1.                 A respira
a.       Aspectul bio-fiziologic al acestei nevoi se manifestă în respiraţia pulmonară şi tisulară;
b.      Dimensiunea psiho-socio-culturală. este influenţată de următorii factori: emoţii, furia, frica, exerciţiile fizice, fumat. Aceste nevoi prezintă particularităţi funcţie de vârstă, antrenarnent, starea de sănătate etc.

2.                 A bea şi mânca
a.       Dimensiunea bio-fiziologică i-nteresează ritualul mâncatului (ducerea alimentelor la gură, masticaţia, deglutiţia), digestia, necesarul de calorii;
b.      Dimensiunea psiho-socio-culturală se manifestă în obiceiurile legate de rasă, religie, naţionalitate, cultură. Aceste nevoi se modifică odată cu etapele vieţii:


3.                                                               A elimina: această nevoie cuprinde eliminarea renală, intestinală, respiratorie, cutanată.
a.       Aspectul bio-fiziologic variază mult cu vârsta şi starea de sănătate şi este în acelaşi timp mecanic, chimic, hormonal, nervos;
b.      Dimensiunile psiho-socio-culturale sunt numeroase. Emoţiile de orice fel modifică frecvenţa urinară, calitatea şi cantitatea scaunelor, transpiraţia etc.

4.                                                               A te mişca, a te mentine într-o bună postură
a.       Aspectul bio-fiziologic diferă funcţie de vârstă, starea de sănătate, antrenament. Sistemul muscular, scheletic, cardiovascular, nervos, influenţează mişcarea şi adaptarea cu evitarea anumitor posturi.
b.      Din punct de vedere psiho-socio-cultural mişcarea şi poziţia corpului reflectă conştient sau inconştient starea de spirit a individului. Mişcarea este influenţată şi de nivelul cultural. Aceasta influenţează mersul, gesturile, mimica etc. Probleme de sănătate pot duce la modificări în domeniul motricităţii.

5.                                                               A dormi şi a te odihni
a.       Din punct de vedere biologic şi fiziologic, somnul sau odihna variază cu vârsta şi starea de sănătate. Calitatea somnului, ca şi repaosul mintal şi fizic influenţează sistemele cardio vascular, digestiv, neuro-muscular. O persoană privată de sornn manifestă tulburari fizice şi psihice.
b.      Psiho-socio-cultural somnul şi repaosul sunt afectate de emoţii şi obligaţii sociale (muncă). Există persoane care uzează de droguri pentru a rămâne treji sau pentru a dormi.

6.                                                               A se îmbrăca şi a se dezbrăca
a.       Bio-fiziologic, activităţile cotidiene necesare independenţei în acest domeniu cer o anumită capacitate neuro-musculară, aceste nevoi fiind diferite, funcţie de vârsta, starea de sănătate.
b.      Psiho-socio-cultural se manifestă prin afirmarea personalităţii şi a sexualităţii în alegerea veşmintelor, anumite grupuri socio-culturale şi religioase au exigenţe particulare: voal, turban etc.

7.                                                               A mentine temperatura corpului în limita normale
a.       Componenta bio-fiziologică este cea mai importantă. Odată cu înaintarea în vârstă temperatura corpului este mai influenţată de cea a mediului înconjurător. Temperatura corpului depinde de îmbrăcăminte, hidratarea organismului, controlul hipotalamic.
b.      Componenta psihică este influenţată de emoţii, anxietate, acestea crescând temperatura corpului.


8.                                                               A fi curat şi a-ţi proteja tegumentele
a.       Componenta bio-fiziologică se manifestă funcţie de capacitatea fizică de a face gesturile şi mişcările necesare precum şi de factorii biologici vârsta şi sexul.
b.      Componenta psihică şi emotivă se reflectă în starea epidermei, în atenţia acordată părului. Emoţiile afectează transpiraţia şi secreţiile, normele de curăţenie diferă de la un grup social la altul. Curăţenia este influenţată de cultura grupului

9.                                                               A evita pericolele. Pericolele pot proveni din mediul intern sau extern.
a.       Pe plan bio-fiziologic independenţa rezidă din a evita anumite alimente şi medicamente şi de a se proteja în desfăşurarea anumitor activităţi zilnice. Este nevoie de a analiza această nevoie funcţie de vârstă, anumite afecţiuni (depresii).
b.      Componenta psihică — simpla prezenţă a unei rude, a unei persoane apropiate pacientului, ascultarea unui gen de muzică preferată, existenţa unei persoane aparţinătoare aceleiaşi comunităţi, respectarea obiceiurilor proprii, sunt elemente care dau impresia de siguranţă.

10.                                                           A comunica cu semenii. Este o nevoie fundamentală fiinţelor umane.
a.       Dimensiunea biologică se manifestă sub formă de comunicare verbală sau non-verbală. Comunicarea yerbală cuprinde limbajul, în timp ce comunicarea non-verbală cuprinde gesturile, mimica, poziţia corpului, mersul etc.
b.      Componentele psiho-socio-culturale se manifestă prin alegerea conţinutului exprimat: sentimente, idei, emoţii. Comunicarea cuprinde sexualitatea. Această componentă importanta a fiinţei umane se exprimă din copilărie până la bătrâneţe prin afirmarea de sine, alegerea veşmintelor, în relaţiile sociale. Când un pacient nu are posibilitatea de comunicare, el trebuie să fie ajutat de asistentă.

11.           A-ţi practica religia
a.       Componenta bio-fiziologică se exprimă prin mişcări, gesturi, atitudini specifice cultului: poziţia îngenunchiată, anumite posturi, interzise anumite alimente, tratamente.
b.      Componenta psiho-socio-culturală — evoluţia practicilor religioase este în funcţie de fenomenele psiho-sociale şi relaţiile interpersonale. Alterarea stării de sănătate poate antrena creşterea sau diminuarea adeziunii la religie. În îngrijirea bolnavilor, respectarea acestei nevoi cere asistentei o educaţie liberală.
12.         A fi ocupat pentru a fi util.
De-a lungul etapelor vieţii fiinţa umană are nevoie să se realizeze, să studieze, să muncească. Aceste activităţi pot fi legate de sex, dar cea mai mare parte depind de capacitatea fiziologică şi dezvoltarea psihosocială a individului. Normele culturale influenţează satisfacerea acestei nevoi. O problemă de sănătate poate să diminueze temporar sau permanent posibilitatea de a fi util prin diverse activităţi.

13.         A se recrea. Este o nevoie comună tuturor fiinţelor umane.
a.       Componenta bio-fiziologică persoanele se pot recrea specific vârstei şi funcţie de starea de sănătate. Persoanele cu un anumit handicap (orbi, surzi, membre amputate) au alte căi de recreere decât cei sănătoşi.
b.      Fenomenele psihosociale, culturale pot influenţa nevoia de a se recrea. Această nevoie poate fi satisfacută atât de familie cât şi de societate.

14.         A învăţa. Nevoia de descoperire, de satisfacere a curiozităţii, de a adăuga cunoştinţe noi este specifica tuturor, dar mai evidentă la copii.
a.       Componenta biologică este reprezentată de inteligenţă
b.      Apectul psiho-socio-cultural se manifestă prin dorinţa de a afla şi a cunoaşte valoarea acordată educaţiei de grupul socio-cultural. Problemele de sanătate fac să se ivească nevoi de învăţare variate: să facă pansamente, să-şi administreze insulina, alte medicamente, regim alimentar etc. Nevoia de a învăţa poate fi legată de dorinţa de a fi util, de a se recrea, dar în acelaşi timp şi de a fi independent.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu