Bun venit pe site-ul dedicat pisici tale

De ce mananca pisicile iarba? 

Multi dintre cei care si-au ales ca animal de companie pisica au observat ca, din cand in cand, aceasta obisnuieste sa mestece iarba. Pisicile care traiesc in apartament apeleaza, ca substituent, la plantele pe care le gasesc aici, de cele mai multe ori distrugandu-le. Dincolo de disperarea proprietarilor care isi vad decorul devastat, exista si riscul ca animalele sa se imbolnaveasca, multe dintre plante fiind toxice (leandrul, ficusul, narcisele, rhododendronul, lalele, iedera, crinul, vascul, violetele, steaua de Craciun, azaleele etc.).

Acest comportament ciudat a nedumerit pe foarte multi dintre expertii in cresterea animalelor, care au admis cu sinceritate ca nu au un raspuns clar asupra problemei. Altii s-au avantat in explicatii dintre cele mai diverse. Replica favorita a fost, pentru mult timp, aceea ca pisicile isi procura singure din natura fibrele vegetale necesare unei activitati gastro-intestinale sanatoase, acestea actionand ca un laxativ. O explicatie asemanatoare a fost aceea ca iarba le ajuta sa elimine ghemurile de par din stomac, explicatie bazata pe observatia asupra animalelor care, dupa ce consuma iarba, obisnuiesc sa vomite. Cei care au constatat acest comportament au omis insa faptul ca voma le este provocata de dieta necorespunzatoare si nu de iarba pe care o consuma dupa.

O explicatie mai putin vehiculata a fost aceea ca iarba le ajuta pe pisici in cazul in care acestea sufera de inflamatii ale gatului sau iritatii ale stomacului.

Adevarul este ca nimeni nu stie cu precizie de ce pisicile prefera iarba la un moment dat, dar in cazul in care o consuma, cu siguranta nu inseamna ca sunt bolnave. In mod cert afirmatia: �daca pisica mananca iarba inseamna ca e bolnava� este numai un mit. Cantitatea de iarba pe care pisicile o consuma este destul de mica, pentru a le provoca voma sau pentru a actiona in vreun mod asupra stomacului. Incercati sa observati felul in care aceste animale mesteca firele de iarba si veti constata ca o fac ca si cum ar extrage sucul din plante, si nu o consuma cu lacomie, pentru a-si suplimenta hrana solida sau pentru a se vindeca de vreo boala.

Cea mai recenta si cea mai plauzibila explicatie este aceea ca pisicile consuma iarba pentru a obtine o cantitate mica dintr-o substanta chimica pe care nu o pot procura din hrana obisnuita si care este esentiala pentru sanatatea lor. Substanta in cauza este o vitamina - acidul folic - care joaca un rol important in producerea de hemoglobina. In cazul in care pisicile au un deficit de acid folic procesul de crestere le este afectat si risca sa devina anemice. Nu incercati, sub nicio forma, sa dezvatati pisicile de acest obicei. Incercati, mai degraba, sa le asigurati necesarul de iarba chiar si in cazul in care locuiti intr-un apartament.

Acelasi comportament il au si cainii.

Pisicile nu simt gustul dulce

V-ati intrebat vreodata de ce pisicile prefera carnea in locul dulciurilor si de ce nu pot fi ''mituite'' cu bomboane sau prajiturele?

Produsele indulcite sau cele care au in componenta diferite mirodenii si care noua, oamenilor, ne incanta simturile, nu prezinta nici un interes pentru pisici. Iubitele noastre feline ''de casa'' nu sunt interesate, cand vine vorba de mancare, decat de un singur fel: carnea, si aceasta nu pentru ca ar fi niste pradatoare fara mila care de abia asteapta sa prinda in gheare o pasare sau un soricel, ci pentru simplul fapt ca ele nu simt gustul dulce, spre deosebire de alte mamifere.

Majoritatea mamiferelor au receptori pentru diferite tipuri de gust, proteine care se afla pe suprafata celulara si care, atunci cand sunt activate, trimit semnalele corespunzatoare la creier. Receptorul pentru gustul dulce este compus din doua proteine, generate la randul lor de doua gene difertite, cunoscute cu numele de Tas1r2 si Tas1r3. Atunci cand functioneaza normal, cele doua gene formeaza proteinele necesare pentru identificarea gustului dulce.

Conform cercetarilor, se pare ca felinele (lei, tigri, pisici, etc.) nu au una din genele responsabile pentru detactarea gustului dulce, astfel ca ele nu il simt ca noi, oamneii, de exemplu. Pe de alta parte, ele pot simti gusturi pe care noi nu le percepem, cum ar fi trifosfatul de adenozina, o substanta care se gaseste in carne, unul din alimentele preferate al pisicilor.

Pana acum, felinele sunt singurele mamifere care nu poseda gena care ne ajuta sa simtim gustul dulce.

10 motive pentru a iubi pisicile!

In razboiul "pisici vs caine� taberele se lupta cu inversunare pentru a castiga locul de �cel mai bun companion al omului�. Si fiecare ataca cu armele din dotare, adica cu argumente pentru care oamenii ar trebui sa le prefere una alteia. Iata cel putin 10 motive pentru care pisica este animalul de companie ideal, in detrimentul cainilor.

1. Pisicile folosesc litiera. Cu pisica ati scapat de iesitul afara de 3 ori pe zi, mai ales dimineata devreme; sau mai rau de surprizele umede sau consistente lasate peste tot prin casa cand cateii sunt mici. La pisici e simplu, odata aratata litiera cu nisip felina va stii ce are de facut. Adio miros neplacut si murdarie in casa. Adio lectii nesfarsite despre invatatul sa-si faca nevoile afara.

2. Baia e mai placuta. De altfel ati scapat de imbaiat, de apa risipita prin toata casa. Pisicile se curata singure, au mereu blana ingrijita si curata, nu miros. Baia efectiva totusi este necesara din cand in cand insa volumul de munca e mult mai mic.

3. Pastreaza covorul si canapeaua curata. Nu veti avea probleme cu parul lasat peste tot prin casa. Pisicile se ling si inghit tot parul mort. Apoi elimina ghemotoacele de par, care sunt usor de strans. Astfel foarte putin sau chiar nici un fir de par nu veti mai gasi pe mocheta, haine sau coltar. Uneori trebuie ajutate prin furnizarea unei hrane care are proprietati de facilitare a regurcitarii parului.

4. Liniste! Pisicile dorm aproximativ 16 ore pe zi, in care nu le auziti glasul. Chiar si in perioada cand sunt active nu trebuie sa va faceti griji ca vecinii ar putea fi deranjati, cum se intampla in cazul cainilor.

5. Sunt independente. Iar asta este un avantaj atunci cand trebuie lasate acasa perioade lungi de timp. Atata timp cat au hrana si apa suficienta nu veti avea de ce sa va faceti alte griji. Va vor astepta cuminti si in liniste pana va veti intoarce. Nu mai e nevoie de rugat cunostinte sa va gazduiasca companionul sau sa apelati la pensiunile pentru caini, uneori foarte scumpe.

6. Nu au nevoie de plimbare. Foarte rar o pisica va accepta sa fie pusa in lesa. De fapt nici nu e necesar, ele nu au chef sa va alerge kilometrii intregi, mai ales daca ati venit obosit de la serviciu. Fac suficienta miscare in interiorul casei sau in curte daca au posibilitatea.

7. Sunt mai afectuoase! Nimic nu e mai placut decat momentul in care pisica isi arata afectiunea fata de noi, cand isi freaca capul de corpul nostru si incep sa toarca. Torsul e foarte relaxant si binedispune. Am putea spune ca aceasta este principala lor calitate si arma cu care ne tin subjugati.

8. Va respecta spatiul. Pisicile nu au nevoie de multa spatiu la dispozitie. Orice apartament sau camera e destul ca sa se simta in largul lor si sa nu va incurce. In plus pot trai toata viata in interior, fara sa sufere vreo depresie. Sunt usor de intretinut oriunde, oricand.

9. Prind soareci. Daca au de unde, atunci vor avea grija sa nu mai fiti deranjati de enervantele rozatoare, astfel va rasplatesc si ele pentru grija pe care le-o purtati. Si nu e atat de simplu sa stai atat de mult la panda si apoi sa mai si mananci dezgustatoarea creatura. Cei care locuiesc la casa cu siguranta s-au trezit cu soarecii pusi pe presul de la intrare, nu voiau sa va sperie, era doar cadoul lor si dorinta de a va arata ca isi fac datoria.

10. Sunt gratioase. Si arata mai sofisticat. Ochii lor topesc pe oricine. Blana mereu ingrijita e atragatoare, cere mangaiere si place ochiului. Mersul elegant e admirat de toata lumea. Trebuie sa recunoastem ca pisicile sunt extraordinare!

Si ar mai fi atatea de spus despre ele insa trebuie sa ne limitam la 10 motive pentru ca sa nu dezavantajam cainii, carora le va veni si lor randul sa loveasca�cu argumente.

Pisicile si puii lor

La finalul perioadei de gestatie, dupa noua saptamani, pisica devine agitata si incepe sa cerceteze imprejurimile in cautarea unui adapost potrivit - un loc linistit, intim si uscat. Pofta de mancare ii scade brusc si refuza hrana, ceea ce inseamna ca momentul nasterii este iminent - cel mai probabil timpul de asteptare fiind de cateva ore. Unele pisici dispar si se retrag intr-un loc launtric, refuzand cuibul pregatit dinanite de catre stapani si, preocupate fiind in totalitate de sarcina lor, se arata deranjate daca li se acorda prea multa atentie; altele nu reactioneaza in niciun fel daca sunt bagate in seama in timp ce se pregatesc sa nasca. Acest comportament diferentiat este strans legat de conditiile in care pisicile au fost crescute de catre stapanii lor, beneficiind de mai multa sau mai putina intimitate.

Nasterea propriu-zisa reprezinta un proces indelungat pentru majoritatea pisicilor. Puii in numar de aproximativ cinci, se nasc succesiv, la o diferenta de cca 30 de min. unul de altul, iar intreaga actiune va dura in jur de doua ore. In cazuri exceptionale, puii pot fi nascuti la o diferenta de 1 h sau de cateva minute. De regula, insa, durata medie este de 30 min, timp necesar si suficient pentru ca pisica sa poata avea grija de fiecare nou nascut in parte.

Ingrijirea fiecarui pui consta in trei faze principale: mai intai pisica rupe sacul amniotic, ceea ce ii permite puiului sa se desparta de pantecul mamei lui si sa patrunda in lumea reala. Urmeaza un tratament special, in timpul caruia mama curata nasul si gura noului nascut, altfel incapabil sa respire. Dupa ce se incheie aceasta faza cruciala, pisica taie cu dintii cordonul ombilical si il mananca, avand grija ca retezarea sa fie facuta la o distanta de 2-3 cm de buricul puiului. De asemenea, mananca placenta, ceea ce ii asigura continutul nutritional necesar pe tot parcursul nasterii. Dupa aceasta faza, isi linge puiul peste tot, ajutandu-l sa-si usuce blana, apoi se obihneste, pregatindu-se pentru urmatorul nou nascut. Daca se intampla sa oboseasca in timpul nasterii si nu mai este capabila sa se ocupe de ultimul pui sau chiar de ultimii doi, pisica ii abandoneaza si ii lasa sa moara. De regula, insa, pisicile sunt moase exceptionale si nu au nevoie de ajutorul oamenilor pentru a incheia cu succes tot acest proces.

Dupa ce isi revin din trauma, puii, care se nasc orbi si surzi, dar cu un ascutit simt al mirosului, incep sa scotoceasca in jur in cautarea unui sfarc. Fiecare pui se va hrani de la acelasi sfarc pana la intarcare, indentificandu-l de fiecare data dupa miros. Prima �masa� este de o importanta vitala, deoarece ii ajuta sa capete imunitate impotriva bolilor. Inainte de laptele propriu zis, pisicile produc un lapte mai subtire, numit colostru, foarte bogat in anticorpi, proteine si minerale si carui �productie� dureaza cateva zile.

Dupa ziua a patra a existentei lor, puii incep deja sa loveasca mameloanele pisicii cu labutele, stimuland curgerea laptelui. La sfarsitul primei saptamani ochii incep sa li se deschida, iar dupa prima luna se arata interesati de joaca. Culoarea ochilor, oricum ar deveni ea mai tarziu, este albastra pana la varsta de 3 luni. Dintii incep sa le apara dupa 9 luni.

La aproximativ 32 de zile de la nastere, puii pot consuma prima lor hrana solida, insa se intarca abia dupa 2 luni (la pisicile salbatice intarcarea are loc dupa 4 luni). Dupa trei luni pisica mama refuza sa-i mai alapteze, iar dupa alte 3 luni, puii devin total indepedenti, fiind capabili sa se hranesca singuri si chiar sa vaneze.